universul îmi spune
ceva noaptea mişcã podeaua ca
o femeie spiritul simte luna
împlineşte
un act de culturã
nu am probleme cu somnul
stau pe marginea patului
ştiu cine a scris biblia destinul
a decis Gutenberg
fumul alb face un A de tipar îngerii nişte bãieţi
de la ţarã lasã în faţã
animalul dresat pentru moarte
frica
iese din pernã un chip vântul crud
trage oblonul în locul tãu
cineva a nãscut cu o violetã pe mânã
senzaţia cã respiri ţine moartea
departe
universul se aude la fel
nu a ştiut cã trãiesc pânã
nu i-am bãtut în perete
