sunt un gentleman
cu berea în mânã la televizor
scuze
între sarmale Dunãrea coteşte brusc
pentru jocul de cãrţi dragostea se numeşte Las Vegas
şi vreau sã vã spun cã viaţa mea nu a fost mereu un deşert
din canapea scot mirosul rãbdãtor ca un melc
rãsfoiesc ziare cu subiecte fierbinţi
rãspund şi la beep-uri nu am nimic împotrivã sã fiu
confidentul unei planete care mã influenţeazã
dimineaţa
las urechile pe spate respir foarte rar se aude când torc
în stomac un fluture viu aerul
mârâie umed
mã pregãtesc sã fiu introdus
las impresia ultimei nopţi de
dragoste în mine Dumnezeu vede
o carte deschisã momentul când bem şi
ultimul gest de refuz
verşi pe covor
între bine şi rãu
raţiunea câştigã cu
martori
evident nu-mi convine
