nu vreau sã fii frumoasã, doar sã-mi placi.
când te-nfãşor pe-un voal de in subţire,
ne ţine-n cer prea nãscãtor de maci
sãrutul meu ce nu-şi mai vine-n fire.
nu vreau sã fii frumoasã, vreau sã-mi ierţi
iubirea care-nvinge, cu-ndrãznealã,
metempsihoze grele sub coperţi
nerepetând destine de cernealã.
nu vreau sã fugi, ba dimpotrivã, vreau
s-adormi visând un zeu ce iţi dezgroapã
din coasta lumii ziua-n care beau
neînceput adâncul tãu de apã
când mã cuprinde-n braţe printr-un geam
deschis la cer de-o arcã pãmânteascã.
mã caut tot prin suflet, ştiu cã am
un vânt schimbat în om sã te iubeascã,
primind un semn despãrţitor de lumi
refugiaţi cu prãbuşiri de-apoi
îndrãgostiţii veşnici şi postumi,
în ţara cerşetorilor de ploi.
nu vreau sã fii frumoasã, doar cã-mi placi
cu umbra ta de in curat, subţire,
pãstreazã-mi sfântã vinerea. de maci,
sãrutul meu doar nu-şi mai vine-n fire...
