vântul nici nu-mi ia nici nu-mi aduce
scrie de beat ce e unei fete bãtrâne
fãrã pudoare pe jumãtate
filozof de azi înainte
n-o sã mai batã nici un ţãrm n-o
sã-i rupã picioarele nici un trunchi de
copaci se poate spânzura oricine
poate sta la masa noastrã
mã prefac cã nu dorim aceeaşi ploaie
inocentã îmi atinge faţa mã
priveşte în ochi
mã sarutã curioasã sa vadã ce
simt ce gust are
îmi dã drumul şi râde încerc sã-i
zâmbesc mã şterg de gura ei în suflet o
femeie care iubeşte miroase frumos de
la depãrtare ziua plecãrii şi
nu reuşesc sã nu
mã îndrãgostesc de
cine nu trebuie
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Femeia ramane in continuare un mister...uneori nici eu nu ma pot intelege pe mine.Frumos!
