vântul
ţine pãsãri în aer
aproape stele de
nori poţi atinge cu mâna
mintea mea o cale feratã
unde stau de unul singur
sprijinit de un
gând vreau sã fug
afarã e locul prin care vine chemarea
cu ochii lipiţi de geam
nu ajungem la ea îţi şoptesc alege
sã trãim încã o datã
în palmele noastre
nu se potrivesc aceleaşi dorinţe
trepte peste
ape ca o mânã deschisã
de pe un zid cu glugã
medieval
lumea contemplu
israele
cine te-a scos din egipt
demonul prefãcut în
luminã trupul ei interzis
scoate umbra din mine când
pregãteşte mulţimea
simboluri falice emergente
în cãutarea sodomei vântul
întoarce a opta zi de
viaţã
iatã-ţi fiul omule
risipitor
tãiat împrejur
