iubita mea, de ieri presimt fiorduri
cu nume fermecate. mã încearcã
din coapsele-ţi adânci, ca dinspre norduri,
sã ningã mult şi-a veşnicie, parcã,
tot aş mai vrea sã te petrec din mare,
dezlãnţuind un stol în alb. tãceri
ce-o sã le simţi trecând prin fiecare,
de-atâta apã-n gol, de nicãieri,
mi-arãţi sub nori peregrinãri de raţe,
atât mã-ncercuiesc, de parc-ar vrea
sã-mi punã-n gând sã nu te las din braţe
în ziua despãrţirilor de nea.
şi-ţi cer un semn de om, o întrebare:
de ce mã simt deodatã singur? eu
mi-aş lua din trupul tãu un loc cu soare
unde îmi caut neperechea. greu,
sã nu-mi pãstrezi nici pietre, nici velinţe...
doar umbra ta pãtrunde-o-n umbra mea
ce-o fi-nsemnând, de-atâtea strãduinţe,
sã bem din apa vieţii-ntr-o cişmea
pe care mi-ai sãpat-o-n astã searã,
când vrei sã mã iubeşti, sã nu-l mai strig
pe dumnezeu plecat în altã ţarã
de-atâtea stele ce se sting de frig.
sãrutã-mã, cãci lacrimile tale
nu vor putea sã-mi scrie! unde-ai fi,
prea multe zile apucãm de poale
sã-mi treacã anii morţii ca o zi.
şi nu ţi-am scris, pãstrezã-mi o nãdejde
când ning în ţãrmuri suflete, mereu
mi-e alta spaima, ca o deznãdejde
cã nu se-ntoarce-o datã dumnezeu,
pe-aici, pe unde stau ca într-o barcã
prea nemişcat legatã de-un fiord.
rãmân sã te aştept, uitat, de parcã
sunt singurul în viaţã: omul nord.
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
sarut mina, voi fetele de la malul marii se putea sa nu reactionati, o seara minunata cu cine vrei tu...
frumoasa poezie Dane, deosebita, mi s-a strans sufletul...bravo, uite ca te prinde si stilul clasic, mi-a placut tare mult "şi nu ţi-am scris, pãstrezã-mi o nãdejde
când ning în ţãrmuri suflete, mereu
mi-e alta spaima, ca o deznãdejde
cã nu se-ntoarce-o datã dumnezeu,"
