iubita mea ţi-am luat un curcubeu,
neveşnicia noastrã dintre toate,
eşti ziua când ţi-l dãruiesc, mereu,
sã te-nfãşori cu el pânã la coate,
mã tot gândesc la tine dac-ar fi,
o flacãrã din el sã vezi cã-i stinsã,
m-ai pierde undeva pentru o zi,
din iarna-n ceruri de zãpezi aprinsã,
vãd ţãrmuri care stau pe loc mereu,
sã ne rãpeascã stelele când luate,
se-adunã una-n alta, spun şi eu,
cã printre ele eşti şi tu şi poate,
nu vei mai vrea sã arzi un fum nocturn,
desprinsã din poveşti cu zmei şi zâne,
pe care le rostim pe-un vis diurn,
cât poate lumea-n ea sã mai adune,
iubita mea ţi-am luat curcubeu,
pe care-l port de la un timp în braţe,
dacã vrei noaptea asta, vreau şi eu,
hai sã-l desfacem împreunã-n aţe.
|
