nu mi-am cunoscut pãrinţii
aş fi vrut o fotografie cu ei nu
gãsesc încãperea îmi ajunge sã
dorm numãrând oi împreunã
vorbeşte cu mine un fel de om puţin şi rar
el ştie cine este cine ştie cine sunt eu
lumea are o formã
un interior al ei gata sã fie completat
trebuie ceea ce vezi o mare
incertitudine pentru care nu
sunteţi pregãtiţi
aprinzi o ţigare ca pe un bec şi
fumul se înşurubeazã în aer
numerele sunt cuvinte exacte
veşnicia rãsuflã greu la urechea mea
ultimul implant inteligent
ca o absorbţie lumina se stinge sub formã
de prismã îi simţim pereţii dupã
degete sunteţi de-o parte
şi nu pentru cã v-aţi dorit
sã muriţi pentru cã
vã doriţi sã nu vã fi trezit
