mi-ai cusut pãrul tãu
într-o fântânã priveam
peste umãr
stele învãţate sã moarã
ştiau
dupã tine vântul
spulberã sã-mi arate drumul
al meu cu aripile deschise
sabia într-o piatrã inima mea
aştepta sã fie o loviturã de moarte
dintr-o parte în alta nopţi
încheiate bine la colţuri nisip
care tace de apã
râul nu face coturi
o cumpãnã de-o zi
pãmântul
şi-a ridicat fruntea
degetele tale cercuri
sã ştie pãsãrile
unde sã tragã
