întâi ploaia
şterge urmele apoi ceaţa
acoperã totul
orizontul este o imagine liniarã
izoelectricã mai departe
alb şi gri pentru cã
nu mai apucã sã fie negru deja
vezi în interior
împietrit de groazã fãrã teamã
o experienţã contemplativã
nici trecut nici viitor
continuã
demonii dacã-i trezeşti vin dupã tine
ca un test psihologic
vrei sã nu fii descoperit
ceilalţi sã nu afle cum eşti
te întâlneşti doar cu faptele tale
toţi şi le amintesc
de-aia nu spun adevãrul
vasele de sânge se contractã
începe sã-ţi creascã tensiunea
timpul este ca o tipsie pusã înainte
poţi sã iei de unde vrei acolo ajungi
niciun gând nu aleargã atât
eşti conştient într-un fel universal
nu vrei sã te laşi descoperit
oricâtã adrenalinã nu te-ai mai întoarce
doar în ziua când te-a chemat
ştiai cã eşti gol însã
chiar dacã te-ai fãcut nevãzut
n-ai putut
sã nu te faci auzit
ploaia
şterge urmele ceaţa
totul
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
"împietrit de groazã fãrã teamã "
demonii nu dorm
îngerii nu viseazã
edenul este rãsturnat
rãdãcinile dospesc sub stele
drumul frunzei
cãldura fructului
sãmânţa nemuririi
ascunsa faţã-a firii
veşnicul azi
nu-l împrumut nimãnui
doar îl povestesc
din când în când
între douã mãşti aruncate
