leagã-mi soarele iubita mea leagã-mi soarele
vântul doarme-n copaci nu te vede când pleci
iarba-n care-alergãm ne rãneşte picioarele
într-un ciot de luminã peste mine sã treci
leagã-mi marea iubito când se-ntoarce cuminte
nici un val sã ne ţinã nu mai este în ea
vom tãcea ore-ntregi de-amintiri de cuvinte
astãzi nu mai fugim suntem trupuri de nea
poate-i vremea sã-ncerci sã dezlegi nişte vise
tot ce-am strâns împreunã viaţa noastrã mereu
e un capãt de tren cu plecãri interzise
unde stã şi aşteaptã ca un om dumnezeu
nu-mi pãstra pe veştmânt nici o pozã cu luna
las-o-n cer sã mai creadã cã de noi a scãpat
vom privi peste boltã vom strãbate furtuna
unei alte zãpezi ce-ntre noi a iernat
pune-ţi vãlul cel negru şalul tãu de iubire
pãrul moale el ştie sã mã prindã uşor
când mã poartã încet peste munţi în cernire
simt cã nu mã mai doare rana ta din picior
şi pe urma rãmânem fiecare sã-şi spunã
soarta-n care vom face pasul nostru greşit
sã ne-ntoarcem pereche nu-i alegerea bunã
pentru ea vom muri însutit şi-nmiit
leagã-mi soarele iubita mea leagã-mi soarele
iarbã nu vreau sã te-ajungã izvoarele
