îţi fãceai unghiile
ca şi cum ai prinde fluturi într-o jupã
de luminã se vedea bine
uscând aripi
cu fiecare urmã de lac otrãveai
un crin dezbracã liniştea zilei
dintr-un oracol închis
roua cade în somnul viselor mele
atât de multã încât pot sã orbesc
frumuseţea un artificiu
naturalã este doar urâţenia
am un sentiment de frustrare
n-o sã mã-ndrãgostesc
tinereţea
este o varã în panicã veşnicia
nu ştie sã fie geloasã
la fel ca diavolul exuberantã
gãsind drumul spre visele altora
nu s-a gândit la noi
doar la ea
încep
sã rup margarete
