începuse sã plouã peste mine îmbrãţişeazã
seara în care ne luãm la revedere
nu aveam umbrelã cãutam numai o arcã
de singurãtatea unor oameni care n-au murit
la tot un fel de
ce se întâmplã noaptea asta în lume
si te rãceşti de mine nu mai poţi suporta
urma pieptului între mâini
le privesc
şi mã mir ce formã de picuri au luat
aştept sã-mi treacã starea de frunzã
din toate pãrţile sã lipesc umãrul cuiva
fãrã vreun semn pentru moarte plouã
ne spune dumnezeu
n-o sã-i puteţi scãpa v-am trimis
doar
sã vã obişnuiţi
