prima oarã a bãtut vântul
nişte ploi au zburat pe marginea zãrii
seara cobora încet sã nu sperie noaptea
pentru care n-am vrut când ne oprim
sã mai fie iarnã
şi totuşi ceaţã
bãlţile lumii în care s-au ascuns stele
se scurge apa pe picioarele lor
pãsãri de pãmânt de câte ori calcã
fac ochiuri care se sparg dupã ele
când pãşesc mai departe în stuful
uneori mai înalt decât noi
stropi aruncaţi ca nişte semne de viaţã
nu le… rãspunde-le
altfel te iau cu ele unde nu poţi sã vezi
caii potcoviţi la focul în care suflã doar luna
rãmâne de veghe pânã se stinge
trosnind tot mai rar sã nu ne trezeascã
de undeva umbra când mai pune surcele
pe el şi nu simt vântul care a adus-o
sã te ia cu ploile ce aşteaptã marginea zãrii
ce mã udã pentru ultima oarã ştiu
am adormit în picioare
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Copacii dorm în picioare
''Şi caii se împuşcã, nu-i aşa?''
