cum ai venit femeie în timpul acestei zãpezi
îngropând pe pãmânt veşnicia
prin sufletele noastre au ieşit ghearele lui
demonul care nu simte focul
de care ne-am apropiat desculţi
sã ajungem locul din care priveşte
câmpul este vânãtorul obişnuit sã nu doarmã
primul cântat de cocoş mi-a ţiuit în ureche
te pãzeam îmbrãcat gata sã mor pentru tine
cu pieptul deschis nu-ţi gãseşte mirosul
ne-a ajuns nesomnul femeie prin pãrul tãu
în care scuturã vise iarba pe care nu vrei sã calci
n-am ştiut ce îngeri suntem pânã nu ne-am iubit
dintr-un vultur negru unde-i cerul
mâna ta se deschide întinzându-mi lumea
mi-ai spart un vas la mijlocul nopţii
într-o apã se-ntoarce cu şaua pe el
ştiai cã nu mai sunt ierburi pe foc
stropii risipesc fumul în timp ce
şi demonii tac
aşteptându-ne moartea
sã fim oameni
se roagã vântul
închis de palmele noastre
ca nişte aripi
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
n-am ştiut ce îngeri suntem pânã nu ne-am iubit
sã fim oameni
se roagã vântul
închis de palmele noastre
ca nişte aripi
