totul începe cu o cãlãtorie în trecut
întotdeauna pe o autostradã
invariabil luminile sunt departe
nu este bandã de serviciu
copaci care au renunţat sã-l mai opreascã
într-o fotosintezã inutilã soarele
se face din ce în ce mai gri
de fapt este un culoar cu uşi care se dau la o parte
chiar în faţa ta ca şi cum s-ar feri exact
când eşti sigur cã le-ai putea lovi
şi închizi ceea ce crezi cã mai sunt ochii tãi deschişi
ca în clipa impactului brusc
sã-ţi facã loc sã treci printre ele dacã scoţi mâna
le-ai putea închide
dar ai strica succesiunea imaginilor
din viaţa ta pe care o vezi
la fiecare mişcare a lor deschis-închis
ca şi cum ai clipi dar ştii deja cã nu poţi sã faci asta
aşa cum nu poţi sã repari vreo greşealã în viteza aia
sã iubeşti o fatã pe care n-ai observat-o
în adolescenţa ta pe care n-ai trãit-o încet
astfel încât sã rãmâi tânãr mereu îţi pare rãu
pentru toate astea dar ele clipesc mai departe
într-un film pe care trebuie sã-l vezi pânã la capãt
treci cu viteza universului în expansiune
moartea conduce taxiul şi n-ai voie sã ieşi
mai devreme de timpul mohorât care-ţi marcheazã
sfârşitul din care nu-ţi vine sã crezi cã ai scãpat
doar pentru cã şoferul privind pentru o clipã
în oglinda retrovizoare ploaia din urma ta
nu a mai ştiut ce sã facã şi vãzând
cã nu vrei sã cobori
a întrebat persuasiv
sã întorc?
