noaptea stelele au nume de fecioare
îmi place locul din care copacii scot apa ajunge
pânã la mine sãratã lumea e fântâna cu lacrimi
din care beau mai uşor fãrã aripi
neperechi liliecii în şir pe acoperişuri
privesc la centrul pãmântului dupã foc
un fum ascuţit îmi taie o cruce pe mânã
crãiasa zãpezii şi-o troicã ce ninge aşteaptã
noaptea urcaţi pe stele dupã miros
motanii de treflã fug de stãpâni dupã ea
pasãrea şchioapã pregãtindu-şi cuibul de moarte
şarpele meu de casã s-a mutat cu un pom de
nefamilişti care se strigã toatã vara pe nume
amintirea ei scrie pe cartea mea de oaspeţi
nedumerit cã existã facem trocul cu mãrul
iubirea ta e locul crepuscular şi nu mã vãd
alãturi de atomi prinşi de somn într-un leagãn
cu cireşe la urechi ecce homo
doarme lebãda cu gâtul întins dupã veşnicie
aud elefanţi cu picioarele înotând
pânã la cer pe apa scoasã de ei fildeşi pe ramuri
cãlare pe iepe fermecate iarba tunsã milimetric cu
rãsãritul miroase aerul proaspãt de rouã
şi-n grãdina pusã la început nopţile sunt pantere
tresar în preajma unei clipe din pieptul
cãpriorilor verzi lacrimile lor sperie viaţa
încã nu m-am pierdut ziua
port insomnia pe umãr
un traseu liniştit de stele nemişcate aşteptând
staţia care sã opreascã pãmântul
la destinaţia finalã piaţa cu îndulcitori
cartofii prãjiţi plini de aur
la fast-food coup de foudre-ul chimic între noi
trece vântul de noapte fãrã e-uri ancestral
mã simt bine
aproape snob
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Ei bine motanii de treflã şi piaţa îndulcitorilor ... mare minune! noroc cã elefanţii înoatã şi cã iepele îi ţin.... Hai mãi Petruţ, aşa sã fie?
