de pazã stau caii
transformaţi în vedenii cu pãrul legat
lângã un lemn beau paharul cu vin
femei îmi spalã trupul
înainte sã plec dupã stele cu cãpãstrul de fier
vântul aleargã apele lumii
luna pãzeşte din ogaşe pe munţi rãmâne
zãpada ca umbra unui fulg rãpitor
ţipãtul unei pãsãri de noapte îmi trece prin somn
dacã o vrei înapoi toarce-mi un caer din ea
fãrã platã cât vrea dumnezeu
şi banii primiţi aruncã-i pe spatele lor
neînvãţaţi la cãruţã
în trei zile sã te-ntorci
sã-ţi rãscumperi viaţa
mai puţin coasta
de care nu ţine socotealã
hotãrât a doua oarã
pentru nimeni
sa moarã
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
chiar mi-era dor!importanta e starea pe care ti-o dau; ca si muzica, uneori nu o intelegi dar te simti intr-un fel; cred ca nu trebuie sa faci un efort prea mare pentru a intelege ultimele versuri;si eu te salut cu placere...
