iarna a venit într-o marţi
pânã atunci nu fãcusem foc
uneori când voiam sã nu uite cã mai trãim
aprindeam o panã uscatã de înger
prea tineri sã spunem poveşti
sã ştim cine s-a nãscut înaintea noastrã
sau ce pasãre a zburat prima
florile nu se numeau flori
erau cuvintele cu care ne vorbeam
trandafirul ştia cât mã iubeşti
abia dupã viscol
a început sã mã ardã galbenul lui
când mi-a luat prima zi din gelozie
da ne ţineam de mânã în noaptea aceea
nu ştiam de ce ne este frig lângã el
oare ne mai vede cineva cã suntem aici
unde sã plecãm nu cunoaştem pe nimeni
o broascã ce nu sãrea pe picioarele ei
ne-a condus cu o bufniţã la altar
atentã sã nu greşim jurãmântul de sfârşit
partea aceea cu pânã când moartea
îi plãcea cel mai mult
a ascultat în tãcere martor blazat
îmbrãcat în negru fãrã sã-şi ia rãmas bun
ştiind cã ne vom lua dupã el
la o depãrtare de valuri
pe ape
