într-o zi am gãsit capãtul unui vis
iepureşte gata sã sarã
din locul în care ziua-l ţinea sã nu plece
singur împotriva nopţii
un motan sãlbãticit de nesomn veghind
pe acoperişuri strâmbe îngeri mãrunţi
de pe care poţi sã cazi nu se-ntâmplã nimic
ploaia vorbea pentru oamenii de calcar
cel mai greu e sã-i priveşti în suflet
acolo unde luptã pentru viaţã
inima dacã mai bate mãsurãm distanţa
pânã la moarte nu este aceeaşi pentru toţi
în camera mea strâng vorbele pe care
le-ai ascuns de lume
mintea mea ştie
simte cum pâlpâie umbra
când îi atinge din greşealã mai mult lumina
adusã de vânt
ca primãvara dupã mireasma de jertfã
ce se înalţã la cer din iarba ce arde pe câmp
şi-o aud privind cruciş femeia cu hainã de doliu
ce repetã dupã mine mecanic şi inconştient
dã-mi-i mie dumnezeu se descurcã
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
multumesc aura pentru vizitele tale ca de obicei imi fac mare placere iti doresc sa fii fericita
