m-am gândit nu-ţi mai caut prin pãr
vântul tânãr de dimineaţã
neobişnuit cu apa dintr-un râu sãlbatic
ce-mi ghiceşte albastrul fugãrit în rãsãrit
infinitul ne trimitea zile de vineri pe stele
cu aripi de sulf din razele ascunse
sub zãpada adunatã la streşini de un frig
rãtãcit într-un felinar mahmur cu fulgi mãsluiţi
ceaţa din ploi îmi trece prin cap nişte munţi şi
o pasãre surdã întoarsã la cuib sã creascã
ciulini pentru ghioceii care nu mai bat din aripi
hibernaţi de ninsoarea care-i sugrumã în tacere
cu pumnul strâns în pãmânt
şi-mi trimiţi doica şi nopţi fãrã vis
sã mã întãreascã pâinea coaptã pe grabã
cu viţelul de lapte pregãtit în unt şi busuioc
de-o maicã ce-mi ascunde sânul când fug
nu-ţi mai caut pãrul în vânt
visând cu picioarele strânse
sub mine
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Ce dulce haos, abstract cu intelesuri. Relaxant as zice!
