nu mai cad stele
ne-am întors cu capul în jos
noi suntem cei care se prãbuşesc
stârnind cratere în erele glaciare
cercuri scufundate pe lunã
apocalipse din sticla şi metal împroaşcã
cu petrol dâre pe stele
pãdurile aşteaptã schimbarea de poli
din verdele vãzut pe pãmânt
ce este omul
întreabã un diavol care n-a fost de faţã
cum aratã un mãr
îi rãspunde dumnezeu care şi el a lipsit
resetat de sistem
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
smaranda iti multumesc pentru gest faptul de a fi gazduit de tine este un privilegiu
pentru mine, orice artist isi doreste compania altuia, mi-ar placea sa prind alinierea planetelor in albastrul tau
n-ai inteles nu vine apocalipsa in sensul pe care il stii tu cel de acum doua mii de ani, doar o resetare care il cuprinde si pe dumnezeu in sensul ca ne va privi altfel; depinde doar de noi, spectacolul
sau sistemul trebuie sa continue; aceeasi infipta cu picioarele pe pamint liliana!