dacã mâine plouã
voi fi nefericit
mai moale pãmântul mai sumbrã
dupã-amiaza în care trebuie sã caut
piciorul unui cocor
viseazã îmi strigã un om de cernealã
dintr-o poveste cu coperţi legate
în ape neîncepute
pe la geam un spin şi-o pasãre
sã-i striveascã inima aşteaptã
vãd pentru ultima oarã
cã nu vrea sã moarã
altfel de ce-ar ploua
ce-ar cânta în afarã de ea
nu aud nimic în padure
o bufniţã pierdutã de noapte
s-a lipit de-un copac
de frica luminii nu mai cheamã pe nimeni
lipseşte un sunet din timp sã porneascã
viaţa care întãreşte pãmântul
sã nu-l mai acopere
când îl întorc pe toate pãrţile
rãsucind ploaia iarna
şi moartea
