nu existã coridoare de treceri
doar îngerii
oameni care n-au apucat sã se nascã
mã îndrãgostesc de unul din ei
are o cãmaşã albastrã
din ochii mei dezbrãcat
nici o frunzã între
îl privesc dintr-un pahar cu otravã gelos
ca o iubire fermentatã
nu vreau sã-l împart cu nimeni
îmi trebuie o femeie de noapte
de vânãtoare pe sub cãmaşã
albastrã cu trupul tãu fruntea mea curge
arde un suflet
patimã ãsta e cuvântul
pe care mi-l trimite dumnezeu mintea
se lichefiazã în felul cum
te uiţi la mine într-un atac continuu
visele mele
se opresc sã mai batã
dacã mã pierd în ochii tãi îngheţ
dã-mi o oglindã îţi dau piatra
asta în care m-ai prefãcut
paharul cu otravã
şi te pãcãlesc e oţet îmi trebuie
un înger o cãmaşã albastrã
mai gãsesc
sã dea cu piatra
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
in ce priveste titlul studiam que sara a lui hose feliciano si nu mi-am dat seama stii ca in gluma aia ce citesti domne
camil petrescu de mitica popescu sau invers ca nu mai stiu; asa mi s-a intimplat si mie scuze si pentru ceilalti; te cred nu te jura scrie-l si pune-l pe site; vezi ca mie trebuie sa
mi-l arati prima data descurca-te; ce sa zic de coincidenta nu stiu eu l-am scris pe la parca tot dimineata dar exact nu pot
sa-ti spun mersi de interes
Petruţ, îţi jur cã nu te mint: în dimineaţa asta am scris o poezie cu titlul ''quo vadis''(m-am apucat cam pe la ora 7 şi mai trebuie şlefuitã. Ce zici de coincidenţa titlului? Ai o problemã la titlul! (quo).
A ta e uşor delirantã, cel puţin din punctul meu de vedere, poate desuet. Sã înţeleg cã femeia visurilor tale nu s-a nãscut? Varsã otrava, sparge piatra, desgheţul e-n floare şi gãseşte eternul prea-lumesc.
