mi-ai fãcut o cafea din viaţa ta
îi simţeam cãldura
pe linia care-mi coboarã din palmã
se urcã pe masã
în douã picioare ridicându-se
sã vadã mai bine se întinde
peste farfurie ca un şarpe
dupã ceaşca înşelãtoare
pânã în sufletul tãu cu miros puternic
care umple
ameţind
şi multe linii au început sã coboare
tot mai multe mâini s-au lãsat
neputincioase
lovind ceştile fãrã zaţ
vãrsându-le pe tejghea
timpul e un mare cafengiu
stã la taclale cu noi
nu vrea sã treacã degeaba
şi de-aia ne furã mereu câte-o linie
pe care o rãsuceşte într-o gurã de femeie
fumeazã liniştit
ştie cã aprinsã va arde pânã la sfârşit
n-am pierdut nici una
simt cã-mi vrea linia vieţii
la schimb cu tine
aia care a plecat s-a lãsat pãcãlitã
probabil ca e cea a inimii dã-o dracu
pot sã trãiesc fãrã ea
el nu poate!
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
multumesc oti semnele tale sunt pretioase ma bucura prietenia sincera
