focul acesta trebuia sã-l fac
înainte de seara aceea
când ne-am tãiat împrejurul care
desfãcea veşnicia
şi ne-am înţepat la cãlcâiul timpului
pãtând uşorii cerului
îngerul n-ar mai fi plecat de-acasã
crocodilul n-ar mai fi cãutat degeaba
prin merindele unui prinţ
apele soarelui nil
ramses ar fi rãmas cu ochii-n ra
şi noi restul
liberi
ne-am fi trimis şi azi
copiii în suliţe
deasupra lui zalmoxe
patru sute de timpuri îngropaţi printre
patruzeci de piramide
patruzeci de zile şi patruzeci de ani de ploi
care ne-au lãsat fãrã sacii de libertate
în pustiu
patruzeci de mii bãrbaţi înarmaţi
ascunşi în peşterã sã-i scot la viaţã
dã-te!
ne trec încã o datã iordanul
aşteptând semnul
cu mâinile-ascunse prin flori de mãslin
ne-am scos cãmãşile pentru una singurã
le calcã în picioare
ne rupe degetele
îi zdrobeşte cãlcâiele
moartea când trece pe lângã noi
ca un mãgar
mare
încãpãţânat!
