e ca atunci când iubeşti douã femei
una mai frumoasã decât cealaltã
nu le lipseşte nimic
douã amfore cu vin fiert
din care te îmbrãtişeazã aburul
fierbinte sãrut şuerând la ureche
şi ninge poezia rusã
undeva se-aude un copac cãzând cu fricã
pãmântul bufneşte sub el
gonind stelele din apã
un stol risipit fãrã urme
doar bãtaia din aripi
strãbãtându-i preţ de o privire liniştea
e noaptea aceea care ne obligã sã ne iubim
şase luni într-un tablou de shishkin
printre umbre de lupi
mângâierile tale fulguind peste mine
urãsc timpul care ajunge pânã la noi
nu ştiu cum sã mi-l fac prieten
din pricina iubirii tale aşteaptã
la fel ca şi iarna care s-a oprit la esenin
nu vreau sã dau perdeaua la o parte
lasã-mã sã cred cã mai ninge
sã stãm ca lupii unul în altul
un fel de yin şi yang împerecheaţi
lângã foc
pânã simt deosebirea
ghiocei ies cu zgomot de iarbã
un fel de ceas întors pentru primãvarã
când pãsãrile se-ntâlnesc ca sãgeţile-n cer
fãcându-mã sã le sufãr dezgheţul
şi perfecţiunea morţii
care are rãbdare cu mine!
