primele mãsuri se repetã, obsesie oarbã,
dumnezeu când îşi pierde unul din prinţi,
trage nordul din cer prin furtuna de iarbã,
peste noi ceilalţi îngeri cuminţi,
era un sfirşit de iubiri adunate-n oglinzi,
cineva desfãcea în mine un lacãt
de sânge, c-o spiralã de nerv ce-o mai prinzi
pe inima mea doar în capãt,
pãreau nişte sunete grave intonate de zare,
ca nişte întrebãri puse de dumnezeu,
pe care vântul nu putea sã le-mpingã în mare,
şi-atunci trebuia sã mai suflu si eu,
unul din ceilalţi îngeri din mine, cuminţi,
rãmaşi sã vâneze prin furtuna de iarbã,
plânsul de ciute scotocindu-ne-n minţi,
mãsura de viaţã, supunerea oarbã.
|
