trebuia sã îşi controleze inima
adicã iubise prea din cale-afarã de rãu toatã viaţa
şi-acum avea nevoie de toate bãtãile ei
risipite prin parcuri
scrijelite cu briceagul pe trunchiuri de lemn
desenul acela cu arcul ce ne-a strãpuns şi pe noi
un semn de nu deranjaţi pentru vrãbii
afiş ilegal racordat la iluminatul public al lunii
ion plus maria egal love
doar pe ion îl doare
prin pieptul lui a intrat sãgeata
maria nu ştie,
cã încã se zbate prinsã cu briceagul în scoarţã
numele lui era primul pe lista destinului
el se pusese în faţã s-o apere de lovitura
fatalã a vieţii
de-atunci se îmbolnãvise
încã de atunci avea nevoie de îngrijire,
continuã sã-şi trãiascã drama
de gospodinã ce şi-a lãsat iubirea pe-un copac
în faţa lunii
în vãzul lumii
nu ştiu nici medicii
ce i-a intrat în piept acum câteva generaţii
alo domn doctor scoteţi-i bre omului ãsta
sãgeata din el
nu vedeţi cã se chinuieşte
dar sentimentele nu ies la radiografie
au vãzut doar cã-i lipseste ceva
cum ai trãit domne fãrã ea
ion se simte vinovat el este omul
care trãieşte cu inima în altã parte
la fel ca şi lemul acela complice la
aceastã clasicã loviturã cauzatoare de moarte
maria face gogoşi
s-a plictisit de atâta gãtit
sã iasã-n parcuri nu-i mai arde
de fapt şi pe ea a atins-o linia aceea a inimii
numai ca s-a vindecat demult şi-a devenit
imunã
tare ca o scoarţã de copac pe care poţi
sã tai cu briceagul
oricât
nu ajungi la cercuri
dacã ar trece prin dreptul lui
i-ar vedea inima rãnitã într-o parte
şi ar putea sã se întrebe
cine a mai fãcut şi prostia asta
