mergeam unul in spatele celuilalt
ne ascundeam de lumina zilei
de cerul inalt
strabateam desertul libertatii noastre
o imensa plasa de paianjen incinsa
ne invataseram cu drumul luminat de stele
si cind a venit ziua am orbit de atita lumina
ai trimis pasari sa ne prinda de miini
sa ne scoata afara din nisip
ne-am suparat si le-am mincat
de fapt si acum mincam nu ne-a trecut supararea
socoteam zilele in apusuri si rasarituri
saptaminile in nopti
lunile dupa cum nasteau femeile
anii in anotimpuri si anotimpurile dupa recolte
stiam multe lucruri si nu credeam in minuni
nu ne-am lasat pacaliti nici la marea rosie
dupa vreo trei mii de ani niste oameni de stiinta
au demonstrat ca se putea
cu ajutorul unor calcule diferentiale
ca vinturile sa usuce prin forta lor
apele de la marea rosie si sa tina valurile nemiscate
cit timp a fost nevoie ca sa ajungem la celalat mal...
