Cu o moarte de luceafãr sunt datoare,
deschisã-i zarea şi pustie,
în haina mea de cerşetor
ajut pãmântul ca sã fie.
Privesc şi plec, fotografii
în cumpene de ani,
vreau sã-i arãt sfântului Petre,
cum pot sãri şi peste rãi,
Anii luminã au trecut,
eu tot neînţeleasã sunt,
trãdatã de arcaşi întâmplãtori
şi singurã pe mare
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
sufletul
nu are nevoie de doctor
el e întreg doar atunci când iubim
fãrã a aştepta nimic în schimb
sufletul cântã melodia fericirii
noi o ascultãm din când în când
e minunat cã vezi un câmp de flori
nu aştepta sã-ţi vorbeascã
multumesc domnule pera,credeam mult in faptul ca daca moare preotul daca moare doctorul ramane poetul sa salveze sufletul,frumusetea sufletului,am impresia ca nici poezia nu ma mai salveaza,vad daoar un camp de flori care nu-mi vorbeste
Lenuţa, înţeleg cã n-ai învãţat încã sã apeşi tasta Enter la capãt de rând, deşi vãd cã ştii alte lucruri mai complicate. Nu mã deranjeazã atât de mult, deşi aranjamentul versului în poezie e important. Vãd însã cã ai ce spune în poezie, şi atunci e pãcat sã nu acorzi o minimã atenţie scrisului. Poate într-o bunã zi vei relua poemele sã le reaşezi frumos. Vei avea de câştigat. Deja poţi vedea, în aranjamentul ludic al lui Vlacos, cã poemul sunã parcã mai bine?!
mersi,e adevarat ca nu le am cu redactarea inca invat pe computer,dar asa ceva nu se face nu poti umbla la poeziile nimanui bune s-au rele trebuie sa spui parerea si atat
