Tu credeai în ceea ce eram eu,
era de-ajuns sã ne auzim simbolurile,
auzindu-ne
ne credeam unul pe altul.
Eu masacratã de idealuri
şi tu privind înainte
sau în nu ştiu ce direcţie,
credeam fãrã sã vãd un viitor nerepetabil,
doar sângele meu ştia totul despre mine,
ştia el cât timp dureazã noaptea,
eu nu mã mulţumeam auzind,
doream sã fiu atinsã
coaptã,
muşcatã
pentru cã tu credeai
în puterea aripilor mele
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
"era de ajuns sa ne auzim simbolurile, auzindu-ne ne credeam unul pe altul" Era de ajuns.
