Trebuia sa ma iert caci nu puteam iubi padurile crescute pe aripile mele, trebuia sa ma iubesc si sa platesc aceasta moarte eterica, ma ascundeam printre berzele din paduri care plamadeau viitorul(copii) ori copii ce vor veni imi vor creste inima si vor completa acolo unde lipseste timpul ,dar timpul asa gentil nu mi-a apartinut niciodata ,nu era timpul meu,si eu paseam pe urmele de soare adulmecam mirosul de ingeri cand strangeam un buchet de crini la sanul meu ,va veni timpul mantuirii mele vesnice!
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Vã aşteptãm sã publicaţi şi pe site-ul internaţional de literaturã şi poezie WWW.GRAI ROMANESC.RO
