Si parca tot mai greu imi tin pe umeri plansul de albatros; De ce imi amani mereu plecarea culorii sangelui meu ros? Am vrut sa am un cos de stele in patul meu de cersetor si un luceafar sa imi taie catusele care ma dor! Eu m-am nascut inchisa in pacat si fiecare dimineata ma genereaza din oftat! Si vreau sa ma ilud sa cred ca soarele e soare si vremea are timp de mine si stie ce ma doare!
