Femeie de ce plangi cand mananci paine azi,te temi de umbra spicelor de grau, te bucuri ca ce aveai de implinit nu era ieri,barbate invata sa iubesti inca o data femeia,de cate ori e nevoie,amandoi ati impartit marul,amandoi a-ti mancat ,samanta de mar ,fructul culorii,fructul cerului,seminte in care se aud mugurii siroind prin arterele sensurilor,timpul e mai intelept decat mine, de cate ori imi anulezi plecarea tu ursitoare imbatata cu ambrozie si miere ,sa ma salvezi din moarte clinica cand eu sunt sus,imi vad transcederea,aderarea la lumina,sa corectez finalul si titlul povestii
|
