Noapte, se dilata, camasa corpului ma strangea, nu ma lasai sa visez de teama ca nu m-as intoarce , doi somnambuli impletind plus cu minus , daca nu ar fi fost viata,ce ar fi fost? Putea sa fie sfarsitul marii, doar atata te puteam iubi , la masa noastra o cupa de ecouri ruginite, Sa bem impreuna pana la fund,sa vedem cum ne transformam, Imi era greu sa iti vorbesc,iti era greu sa asculti, Pentru mine, ai iesit din batranetea ta , sa imi omori salbaticia tacerii !
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Grea şi halucinantã e metamorfoza sub imperiul visului! Nu ştiu cât de tremurat e acest vis, dar e plãcut, iar asta conteazã cel mai mult. Mergi pe fiorii acestui vis pânã la capãt, cã te vei bucura de succes!
