Iti amintesti la prima intalnire, am impartit si painea si ninsoarea pe din doua , Cu ochii tai verzui zambeai cersind ca sa ma termin, si nu ma terminam, Vroiam sa fiu cealalta marie magdalena, vroiam sa fiu cine vroiai Acum platesc,ma arde amintirea din trenul deraiat, sunt singura, nici controlor si nici o carte sa ma ingroape intre sine, cuvantul s-a uscat!|
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Cuvântul tãu este viu, nu s-a uscat Pregãteşte-te pentru alte întâlniri,alt tren. Abandoneazã singurãtatea pãstrând numai poezia.
