Tu cu un ciot de aripa,eu cu un ciot de aripa,te iubesc pentru ca iti dau din timpul meu,continuam sa mergem asa cum merge vantul prin firele de iarba,poate nu ne vom inalta niciodata,corpul uneori este mai sarac,si ce avem de fapt noi doi? Povestea zice ca speranta nu moare niciodata,dar cine a vazut-o nascandu-se?De fapt nu suntem chiar atat de saraci cu certitudine avem ceva ,avem cuvintele care reconstruiesc sufletele,cuvantul e forta sufletului,asa ca bogatii si saracii devin egali!Azi vreau sa cioplesc in radacina anilor mei fosforescenti ,sunt fosforescenti pt ca ii vad mai clar pe fundalul negru al iluziilor mele, visul meu va bate realiatea daca ma vei imbratisa acceptandu-mi transformarea de care ma tem!
