Ai taiat din corpul meu,cerule, si tot nu am fost de ajuns sa imbrac picaturile sarate de ploaie , si nu mai stiu la care poarta locuieste Duminica pentru ca niciodata nu ai avut timp sa imi deschizi atunci cand ma rugam in adancuri ecouri ruginite ma imprimau pe geamul icoanei nici un chip nu era,era lumina risipita o adunam cu mainile mele obosite,paseam vertical,nu zburam nu ma taram, Mainile mele nicidata nu ma tradau,cu ele plamadeam painea pentru a doua zi,cu ele imi ciopleam crezul si mestecam in esenta uleioasa a naturii faceam leacuri pt ranile de urmatoare
