Nu m-am impacat niciodata cu existenta mea terestra,as vrea doamne sa -mi dai energia sa pot ajunge la tine ,sa fiu ingrijitoarea ingerilor cu miros de ciocolata,ori macar sa pot ajunge pana la lumea imaginata de mine,dar eu nu am pasi de scanteie,am doar un unghi in care retrasa ma compar cu o microparticula,cat sa cuprind spatiul meu de gandit,sunt un monolog intins pe suprafata marii,particula neinventata de chimie! Eu am privit atent un bulb de floare cum imbatraneste,dar voi nu va opriti niciodata nu aveti timp sa vadeti cum lucreaza natura ,sunteti prea obositi sa va vindeti sanatatea lucrand,noptile nu le dormiti cu gandul ca maine veti fi mai bogati decat azi,dar eu sunt aici in unghiul meu clocotind, curand o sa dispar in prima secunda care vrea sa barfeasca cu mine,voi fi o amintire tacuta,de fapt sunt compusa nu din sange ci din amintiri,eu niciodata nu o sa ma impac cu existenta mea pamanteasca!
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Eşti prezentã acum, aici. N-ai sã dispari, mai ai atâtea de spus...
