Niciodata nu am avut destula lumina in cantecul acela pe care-l cantam impreuna pe banca din gara asteptand, tampla la tampla lipiti, intonand:vin- o,vin-o acum, el,ea, umbra rugaciunii mele pleca, si eu, trebuie sa gasesc pe cineva, sa impart; valsul se poate mima pe o raza de luna!
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
multumesc,si tuturor cenaclistilor le doresc sa simta invierea asa cum simt poezia
