Noi plecam din acest relativ absurd cum pleaca roua de pe firul ierbii cand pleaca,sa impartim felia de luna si viata aceasta din vitrina muzeului,faptele sa ne priveasca corect si patimas ,nu cu capul in jos s-au din spate,inima si coala de hartie sunt mute palpiteaza ,si eu nu-mi inteleg propria limba,urlu in padurea de narcise,si cred in culori atata timp cat ele dureaza,nu pot iubi asa vulnerabila nu pot deschide inima cotropita de hergheliile de iluzii,aici pe pamant nu se mai vinde ceara colorata pentru masti ,carnavalul s-a terminat
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Bunã,
mulţumesc mult pentru sugestie. Eu scriu şi sper sã existe un moment când sã mã bucur de rod.
Succes la scris!
