Am uitat ce sa fac cu buzele mele atunci cand trebuie sa rad,de fiecare data in adancul meu vreau sa construiesc un palat si de fiecare data cand pun prima caramida imi iese o coliba mica si calduroasa!O prietena mi-a spus la telefon ca tristetea e ultimul pacat condamnat de biserica,e un pacat sa fii trista.Cand eram mica un an trecea greu pt mine ,de la un craciun la altul trecea o eternitate,acum un an imi pare o ora si maine un an va fi o secunda,noi credem ca putem masura timpul,il putem gestiona ,trebuie sa fabricam sentimente si profesii.Optimismul ma face sa cred in el,dar trupul meu e mereu cutremurat de valuri,de fapt trupul e crucea spiritului.Tot prietena mea mi-a spus ca a fost in moarte clinica am intrebat-o cum s-a simtit,si mi-a spus eram asa usoara,libera!Cunoasterea imi este data ca sa nu depasesc limitele,cunoasterea e realitatea zilei de azi.Eu sunt o cersetoare de lux,merg pe drum fara sa platesc bilet,florile ma hranesc gratis cu polen,si armura asta corpul,nu rugineste inca,dar voi fi libera sa fiu stapana luminii atunci cand voi fi stapana cunoasterii.Nu stiu scopul vietii mele,dar vocile prietenilor mei imi spun scrie,scrie,de parca ar fi asa de usor sa scoti cuvintele din adancuri,fara sa depasesc limitele
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Lenuta...mi-a placut ce am citit, ai lirism si asta este excelent.
