Cat de tare doare plansul asta,cat de tare doare dorul asta de tine...Nimeni nici macar tu nu ai mila de lacrimile mele care se usuca pe obraji in bataia vantului rece ce- mi strapunge sufletul...De ce nu vrei sa- mi mai spui nimic ?Vreau sa stiu ce ai tu in loc de suflet.Imi iei fata in mainile tale ma privesti in ochi si atat...ce ochi reci ai,unde e sclipirea de alta data?Se lasa intunericul peste mine,un intuneric apasator care ma deprima,un intuneric care- mi sfasie sufletul incat nu mai pot avea nici o reactie.E un zid imens intre noi doi si desi dau cu pumnii in incercarea de a-l sfarama ramane acolo fara sa se clinteasca nici macar un pic...Doar obosesc...obosesc si tac nu mai pot spune nimic,ma cufund in ganduri, caut cuvinte,cuvinte potrivite poate...Timpul a devenit dusmanul meu si n- am putut sa evit asta...Sta sa ploua...e atat de liniste...va fi o furtuna pierduta...Ma gandesc cat de usor ai patruns in viata mea si cat de firesc parea totul...Dar vreau sa nu ma mai gandesc, am nevoie de o terapie cu ganduri goale ...am nevoie doar sa aud o clapa de pian,intr- o camera goala,care si canta nemurirea iar si iar...ce va fi maine vreau sa nu mai conteze,vreau sa traiesc azi fara a pierde macar o clipa a zilei asteia... caci maine...maine poate inceteaza si pianul sa mai cante,poate nici ploaia nu mai cade,poate nici eu nu am sa mai scriu...indragostita de durere,vreau sa pastrez sarutarile tale pentru a le vedea si altii...
