Oare cum poti sa fi viu si in acelasi timp sa te simti mort? Mort pe dinauntru e cea mai crunta pedeapsa pentru oameni,cel putin pentru mine. Te chinuie gandul asta in fiecare secunda nu reusesti sa mai vezi viata asa cum e ea de fapt si cazi intr-o capcana din care nu reusesti sa scapi. Cred ca asa ma simt eu in momentele astea,si nu reusesc sa gasesc iesirea,luminita aia nu o mai vad,nu reusesc sa-mi scot sufletul din umbra asta care l-a acoperit si nu-i mai da voie sa vada soarele. Incerc secunda de secunda sa ma bucur de tot ce candva ma facea fericita,sa simt ce simteam inainte. Probabil am sa ma regasesc si usor usor o sa reusesc chiar daca acum toate sunt sumbre si fara rost in jurul meu. Unii spun ca motivatia cea mai convingatoare e faptul ca traiesc,insa nu poti mereu sa te imbeti cu aceeasi licoare la un moment dat devii imun ei si o bei pur si simplu chiar daca nu-ti mai potoleste setea. Sunt momente cand simt ca pur si simplu nu mai pot,ruptura care s-a produs in mintea si sufletul meu e putin greu de reparat, insa ma bazez pe mine si capacitatea mea de a iesii din toate conurile de umbra care-mi apar in cale. Pentru ca pot sa fac asta...pentru ca vreau sa o fac... Vreau sa plang din nou de fericire,sa rad cu tot sufletul meu,sa profit de fiecare zambet pe care-l vad in jurul meu,de fiecare zambet curat si sincer,acel zambet pe care-l caut in toti oamenii din viata mea dar pe care nu-l mai regasesc. Am senzatia ca toti sunt ca niste roboti programati sa rada,sa planga,sa simta. Mereu am cautat sa am langa mine oameni buni,sa fiu inconjurata de oameni de la care sa am ce invata,care sa-mi transmita energie pozitiva nu opusul,insa de fiecare data am vazut ca de fapt nu e asa si atunci ma gandesc ca cel mai bun si mai pur zambet de fapt e zambetul meu pentru ca eu nu ma pot mintii si chiar de o fac uneori realizez si incerc sa schimb ceva-ul ala care nu e ok. Mi-e foarte dor de o zi frumoasa insorita,o zi fara griji,o zi perfecta cum spun eu cand imi iau rucsacul in spate si plec in cautarea unor locuri,oameni si experiente noi,unde pot simtii alt aer si simtii viata asa cum e ea de fapt,frumoasa pentru ca indiferent de momentele grele din viata mea viata chiar e ceva frumos,e un dar minunat si e bine sa reaalizam asta pentru ca daca maine ti se intampla ceva o sa mai cersesti inca o zi...ziua perfecta. Vreau sa am parte de multe zile din astea,zile in care am sa fiu un calator prin lume caci prin viata suntem cu totii oricum,insa eu vreau sa gust din tot,vreau sa vad marea si sa-i simt mirosul de cate ori am ocazia,vreau sa ascult ploaia care cade usor si uda pamantul,pierdandu si apoi urma. Mi-e dor sa mai simt ca lumea e a mea,sa simt vantul care-mi intra in par fara ca macar sa ma intrebe,mi-e dor sa nu mai uit sa rad...
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Multumesc ca o faceti,ca-mi cititi randurile,nu pot decat sa va urez aceleasi zile perfecte si dvs.!
