Nici nu stiu cat timp a trecut de cand nu am mai scris,stiu doar ca a trecut timpul si atat.Desi ideile nu au incetat sa- mi apara nu am mai putut sa le astern pe foaie crezand si spunandu- mi ca degeaba o fac caci oricum nu rezolv nimic.Gresit.Probabil am incetat de fapt sa mai vorbesc eu cu mine.A mai trecut un an peste mine,peste noi,un an greu in care am avut de luat decizii care mi- au schimbat viata,decizii care nu stiu nici in momentul de fata daca au fost bune sau rele,caci ma intreb mereu oare daca faceam altfel mi- ar fi fost mai bine?Alerg intr- un cerc,ametesc de fiecare data si -mi spun ca am sa ma opresc,viata mea e o fuga continua,o fuga de mine,de tine,de oameni si mai ales o fuga de raspundere,fuga de responsabilitate...Sunt din nou in punctul din care plec mereu,n- am reuisit niciodata sa- l evit nu inteleg cum poti ajunge mereu acolo din nou.Parca traiesc un deja vu continuu.Sunt pusa in fata unor fapte care mi s- au mai intamplat si desi atunci mi- am spus ca n-am sa mai ajung niciodata acolo se intampla asta din nou fara ca eu sa pot face ceva,sunt pur si simplu neputincioasa in fata lor si nu am de ales trebuie doar sa ma supun lor.Uneori simt ca ma sugruma,incerc sa tip,un tipat disperat,un tipat de ajutor dar un tipat pe care uneori nu- l aud nici eu.E infundat parca- mi pierd vocea si nu reusesc sa cer ajutorul cuiva.Toate sunt simple mi se spune foarte des,insa cand cei care-mi spun asta sunt pusi in anumite situatii dificile tot asa isi spun ei sufletului lor?Da probabil am si eu tendinta de a complica tot,insa n-am suportat niciodata ideea de a fi pusa in situatii in care pur si simplu nu am de ales trebuie sa ma supun lor si atat.Oricat de mult incerci sa faci sa fie bine pt. tine pt cei din jur am senzatia ca mai rau te afunzi insa nu pot spune ca nu am incercat sa las sa vina totul de la sine,ba din contra am facut-o de multe ori,spunandu-mi sa nu mai programez tot insa fara rezultat.Si atunci ma intreb cum e mai bine?Am invatat sa tac,am invatat sa nu mai spun ce doare cand doare,am invatat sa fiu tare cum imi spunea cineva din nou,incerc sa nu-mi mai fie fie frica chiar si de umbra mea cum am tot auzit,dar e atat de rau oare sa-ti fie frica?Da imi e frica uneori chiar si de viata,mi-e frica de tot ce e rau dar asta nu inseamna ca sunt eu o ciudata.Uneori chiar incepusem sa cred ca sunt.Gresit.Ciudati sunt cei care vor sa ma transforme intr-un robot,ciudati sunt cei care spun ca pe ei nimic nu-i poate atinge si sa incetez sa mai fiu o smiorcaita.Nu ma mai judecati pe mine caci daca intr- o zi o sa va vina randul sa va judecati nu cred ca o sa mai fiti atat de puternici si de neatins.As vrea sa inteleaga toti ca sunt situatii si momente cand esti slab,cand cedezi si preferi sa stai in pat si sa gandesti,atat.Sunt momente cand vrei doar sa nu vorbesti, sa nu auzi si sa nu vezi, sa stai doar tu cu tine.As vrea sa -mi spuna cineva e atat de gresit lucrul asta?E asa de greu de inteles ca uneori te dezorienteaza pana si imaginea ta proiectata in oglinda timpului?
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Nu te trezi, îţi stã bine aşa o vreme, trezeşte-ne pe noi! Mã bucur sã-ţi citesc gândurile.
trãieşte-te
lasã-te în vraja vieţii
fii o atletã în fuga de rãspundere
fi iresponsabilã
fi aşa cum simţi cã vrei sã fi
ştiu cã nu se poate în real
dar mãcar în scris
dezbracã armura
aruncã masca
priveşte-te în oglinda noastrã
şi învaţã sã pluteşti
Atat timp cat tu intelegi ca e necesar si e normal sa ai si astfel de momente slabe, e bine. Tocmai pentru ca " ce nu te omoara, te face mai puternic". Deci nu lasa nimic sa "te omoare". Dar nu te lasa prinsa in iluzia realului. Viata e asa cum o gandim si o simtim. Viseaza printre lacrimi.
