Autor:	Mihaela Meravei ( Angel ) - [ POEZIE ]
Titlu:	Din toate aripile permise şi nepermise

Câteodatã cuvintele sunt scurte, aşa ca un capãt de aţã pe care îl tot învârţi pe un mosor în speranţa cã poţi lungi destinul, îl înfãşori cu o credinţã înconştientã, care se numeşte speranţã, mosorul se roteşte şi zâmbetul invadeazã inima.. În relitate totul ţine doar de un gest, nefãcut la timp sau înfricoşat de idee, opreşte mosorul... Viaţa, gândul, speranţa, se opresc aşa cum inima stã în loc la un moment dat neputincioasã în faţa trãirilor.. Totul depinde de un gest, de un cuvânt, de o formã tangibilã de existenţã. Când reuşeşti sã îl faci, respiri amplu.. din toate aripile permise şi nepermise abia atunci pipãi cerul cu buricele inimii Şi în sfârşit eşti liber, eşti rotund... Iubeşti

Nr	Comentarii	Comentatori
1.	O poezie rotunda, emotionanta,frumoasa.	Marcoci Dorian
2.	Versuri profunde şi adevãrate. Cuvântul este, într-adevãr, şi creator de viaţã, de sens, dar şi un etalon al timpului. Aşa cum bine spui, printr-un cuvânt, printr-un gest viaţa, iubirea se poate transforma într-o secundã sau într-o eternitate şi este de ajuns un cuvânt ca sã întristeze inima sau s-o readucã la viaţã.
3.	Semn de citire plãcutã.	bragagiu
4.	Opoezie profunda, am citit-o cu placere!	Nicu Constantinescu

[ Comentează! ]

[ Texte ]

[ Autori ]

[ HOME ]