Vine un timp în care începi sã te întrebi dacã
mai ai loc sã trãieşti într-un arbore,
dacã scorbura în formã de inimã unde
îţi adunai ghindele, departe de orice urgie a naturii umane,
mai este cuibul care te-a adoptat cu atâta fervoare.
Vine acel timp inutil în care, a rãmâne suspendat de iluzii,
însemnã a te transforma în furnicã,
ronţãind inconştient trunchiul odinioarã casã;
preferi metamorfoza, ca ultim sacrificiu al zilelor de iubire
accepţi sã devii frunzã,
cãderea nu ţi se mai pare durere, ci reculul gravitaţiei
vizavi de tot ce a început sã amuţeascã în arbore,
impactul cu pãmântul nu este zdrobire,
doar trece dincolo de durere,
dezintegrare a amãgirii pe care o respirai în ultimul timp.
Uitarea are dreptul sã germineze în anotimul tãcerii
pânã când primãvara va despica mugurul din frunzã
roditor altui vlãstar
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
accepţi sã devii frunzã,
cãderea nu ţi se mai pare durere, ci reculul gravitaţiei
vizavi de tot ce a început sã amuţeascã în arbore,
Frumos, Mihaela.
Într-adevãr, vine acel timp când ne dorim o schimbare, când ne ascundem în ea, când o folosim ca un pansament ptr realitate. Îmi place poezia, ideea ei.
4.
O abordare profunda a etapelor vietii, trecerii timpului, a renuntarilor dar si a dorintei de a merge mai departe chiar si suferind o metamorfoza.
