odatã m-ai întrebat, aşa, pe nepusã masã,
ce însemni pentru mine,
am rãspuns ca un arbore desfrunzit:
miezul de pâine
pe atunci nu ştiam cã se ia pe inima goalã
la începutul vieţii
cu un pahar mare de curcubeu,
azi când primãvara trece pe lângã zorii mei
sunt mai înţeleaptã decât corbul şi...
mã hrãnesc cu parfum,
cine ştie, poate în urmãtoare viaţã
mã voi sãtura doar cu privitul
Totul se transformã de-a lungul timpului, poate chiar al vieţilor. Este o temã meditativã, introspectivã, foarte bunã a gãsi rãspunsul, sau cel puţin ptr a încerca, referitor la importanţa celor de lângã noi sau a importanţei noastre din perspectiva celorlalţi. Evident, îmi place tema aleasã.
