apa din mâinile adunate cãuş în formã de inimã
este luminã însetaţilor de fericirea raiului
cuminecãturã celor flãmânzi de cuvânt
rouã în rãsãrit sufletelor care nu au ochi
dar pot sã vadã cu degetele conturând îngeri
magnificat pentru cei care nu aud dar ştiu sã cânte
suprapunând prin glasul ciocârliei
foşnetul valurilor cu murmurul pãdurii
şi-acelora ce vin în genunchi neavând tãlpi sã pãşescã
dar au învãţat sã zboare cu gândul pe hârtie cum Icar
a îndrãznit sã creadã în libertate
ridicându-se uşor ca fulgul
curat ca ceara deasupra labirintului
evadare...prin lujerul de argint
prins între cer şi pãmânt
fãuritor de viaţã
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Eşti în ţara poeziei.Corecteazã nevând, cu neavând.
